Nu stiu voi daca va mai amintiti prima betie din must, dar la mine parca a fost ieri:D.Acu' vreo 17 ani, la bunicamea.Era primul vin, atunci descopeream eu ce e mai frumos la tara.Sa-l ajuti pe tatamosu sa monteze teascul, sa te chinui carand cate juma' de galeata de struguri, sa te sui cu cizmele de noroi pe marginea teascului si sa-l incurci pe mos la invartit.Aaaa, uitam partea mai importanta,si anume STATUL CU CANA LA GURA TEASCULUI.
Asta era lucrul cel mai important!Tin minte ca atunci, mosul avea o cana de tabla,de 1L langa teasc, si gusta mereu din must.Cica asa verifica el daca o sa fie bun sau nu, vinul. Pai atunci, ce, eu is mai prost? Am dat fuga la bucatarie, am luat si eu o cana....tot de tabla, ca sa nu fiu mai prejos. Si am inceput sa degust mustul, cot la cot cu mosul meu :)).Avea o culoaree, si un miroooooos... si era asa de dulce, cu cat gustai cu atat ai mai gusta.. Am gustat un pic, era bun, am mai gustat un pic... era si mai bun. Am gustat toata canita mea.Nu stiu cum se face, dar tatamosu a plecat de langa teasc, si am ramas singur cu galeata de must. Si nu stiu cate cani am gustat, stiu doar ca a mea canita incepuse sa fie cam mica, si am luat cana mosului in primire.Am gustat pana m-am saturat de must.Peste cateva luni, iesea un vin de nota 10.Dar pana la vin.. adica dupa juma' de ora de la degustare, ceva incerca sa iasa din mine. Mustul..... nu mai avea loc..... incerca sa iasa prin toate orificiile. Ma intepau urechile( banuiesc ca incerca sa iasa deja vin), vedeam tot colorat in mov.... exact ca mustul. Stiu sigur ca la un moment dat, nu am mai putut rezista, ma trecuse toate apele, se umflase mustu-n mine( cred ca fierbea de numa' numa' ).Si asa se grabea sa iasa, ca nu a mai asteptat sa-i arat indicatiile stradale de iesire...... mi-a iesit si pe nas. dupa aia, nu imi mai amintesc nimic, decat mov, si ca mamaia imi zicea"Ptiu, bata-te-ar focu', ca rade si canele de tine". O zi memorabila.
