Viata

""Ieri dimineata am primit la acest articol un comentariu de la o doamna, despre a carei situatie disperata nu stiam absolut nimic pana acum. Acesta este comentariul:

Daniela Zaharia

Buna seara,
Este adevarat ca nu am primit niciodata raspuns la ce am trimis legat de acest subiect, dar nu voi obosi sa sper…
O sa ma intrebati – de ce ? Iar eu am sa va raspund : daca as obosi copii mei ar insemna sa moara, asa ca nu am de ales si nu trebuie sa obosesc – priveste si spune-mi daca ati fi eu, ce ati face, ati continua, sau ati obosi :
( si imi trimite doua link-uri spre doua videoclipuri)

Multumesc ca macar mi-ati dat sansa sa sper ca n-am sa obosesc…
Daniela Zaharia
tel.0763664224

Sincer, am ramas putin contrariat la prima citire dar am cautat pe google si ce am citit si vazut, m-am cutremurat! Am ramas profund impresionat de aceasta drama pe care o traieste o mama indurerata si mi-am propus sa fac tot posibilul sa mediatizez acest caz, iar cu ajutorul tuturor romanilor cu suflet din tara si din lume, sa incercam s-o ajutam. Cuvintele mele sunt prea sarace pentru a descrie durerea doamnei Daniela Zaharia si o voi lasa pe domnia sa va informeze despre marea drama pe care o traieste, prin urmatoarea scrisoare pe care mi-a trimis-o:

Dragii mei,

Va scriu aceste randuri cu speranta ca ne veti intinde o binecuvantata mana de ajutor. Avem mare nevoie de ajutorul dumneavoastra, iar dumneavoastra aveti puterea sa faceti minunea de care au atata nevoie Loredana si Adelina.

In urma cu 26 de ani am nascut doua fete gemene, doua flori, florile mele, care au fost sanatoase si s-au dezvoltat normal, au avut o copilarie frumoasa, au terminat un liceu si au fost inconjurate de toata dragostea noastra. La varsta de 17 ani insa linistea familiei noastre s-a prabusit, zguduita de diagnosticul pus pentru una din ele, Loredana avea atrofie cerebeloasa, boala degenerativa progresiva, pentru care nu exista tratament. Eram distrusi, cu ochii impaienjeniti de lacrimi cautam raspunsuri, ajutor, alinare orice pentru copilul nostru. Cum sa-i pot spune ca nu va mai putea sa mearga in picioare, ca nu va mai putea vorbi, ca lumea ei se va reduce la camera in care sta.

Ca si cum aceasta lovitura nu era de ajuns, dupa 5 luni, acelasi diagnostic ne-a lasat fara cuvinte pentru ca si Adelina avea aceeasi boala. In mod firesc mi-am pus o sumedenie de intrebari, de ce ? de unde ? de ce noi ? de ce ele ? La inceput am refuzat sa cred ca este vorba despre aceasta boala, am refuzat sa cred ca este acest diagnostic, dar timpul le-a dat dreptate medicilor care l-au pus.

Au trecut de atunci 9 ani de durere suferinta si speranta, starea lor s-a deteriorat vizibil, abia daca mai pot face doi trei pasi fara sustinere, vocabularul a devenit sarac si uneori aproape monosilabic, nu pot manca singure si nu pot face nimic singure in acest moment.

Lumea lor este o colivie mai mare, camera lor, unde isi petrec tot timpul in fata televizorului. Ce poate face o mama disperata pentru copii ei atunci cand viata le este amenintata, atunci cand diagnosticul

medical nu le da nici o sansa si le condamna la o moarte lenta dar sigura ? Ar tipa sau ar sopti la urechea tuturor celor care o pot auzi, ar cersi, s-ar umili, ar indrazni sa bata la orice usa

in speranta ca ea se va deschide si va spun sigur ca niciodata nu va obosi si ca speranta nu o va parasi.

In 2009 am reusit sa iau legatura cu un institut de medicina din China specializat in transplant cu celule stem, medicii de acolo mi-au spus ca prin acest transplant boala poate fi oprinta din progresie si chiar se pot recupera in proportie de 70 %, iar pentru mine minunea prindea contur. Am avut programare la institutul Beike Biotech, dar lipsa banilor nu ne-a per- mis sa beneficiem de ea pentru ca acest tratament costa 60000 euro pentru amandoua.

Sunt mama, si la fel ca mine sunt toate mamele din lumea asta, copii sunt dragostea, speranta si tot ce avem mai scump pe lume. Ajuati-ma sa le sterg lacrimile de pe obraji sa le redau zambetul si speranta ca pot pasi afara din colivia lor si ca vor putea sa zboare, pasind desculte prin gradina de flori a tineretii.

In acest scop am deschis la BCR Sucursala Braila, urmatoarele conturi, titular de cont Zaharia Gina Daniela :

RO 62 RNCB 0048085555310002 pentru euro,
RO 35 RNCB 0048085555310003 pentru USD si
RO 89 RNCB 0048085555310001 pentru RON.

Speranta noastra sunteti dumneavoastra toti cei care vreti si puteti sa ajutati, va rog din suflet nu ne lasati prada disperarii, ajutati-ne.

Dumnezeu sa va binecuvanteze si va doresc tot binele din lume.

Va multumim din tot sufletul.

Zaharia Gina Daniela – str. Plutinei nr. 29 Braila Jud. Braila cod. 810527 telefon : 0763664224

Voi reproduce aici cateva documente edificatoare privind boala celor doua gemene si aceste clipuri:

 

Rog din nou pe toti prietenii mei virtuali si colegii mei de blogosfera sa preia acest articol pentru a mediatiza acest caz disperat si de a ajuta cele doua gemene sa-si recapete sanatatea! Va multumesc din suflet!""